Poneiul este o varietate de cal domestic caracterizată prin înălțimea sa mai mică (≤ 1,48 m la greabăn fără potcoave), rezultatul adaptărilor naturale și al selecției artificiale. Deși păstrează toate caracteristicile anatomice ale cailor, are proporții corporale mai compacte: un corp robust, picioare scurte, un gât puternic și o coamă deasă. Sistemul său digestiv este conceput pentru a profita de pășunile de calitate scăzută în timpul orelor lungi de pășunat. Poneii au evoluat în regiuni reci și muntoase, cum ar fi Insulele Britanice, Scandinavia și Asia Centrală, ceea ce explică blana lor densă și capacitatea de a stoca energie. La nivel senzorial, au auz și miros ascuțite și o vedere laterală excelentă. Dinții lor sunt adaptați la tăierea și măcinarea fibrelor vegetale. Există mai multe rase de ponei, de la poneiul Shetland, lung de mai puțin de un metru, până la Connemara sau Haflinger, cu caracteristici mai asemănătoare cu cele ale cailor. Longevitatea, rezistența și versatilitatea lor i-au făcut ideali pentru animale de companie, de tracțiune și de terapie.

Comportamentul poneiului este similar cu cel al unui cal, deși cu nuanțe legate de inteligența și rezistența sa. Sunt animale gregare și sociabile care stabilesc ierarhii clare în cadrul grupului. În turme, tind să formeze legături durabile, în special între mame și mânji. Poneii sunt curioși, atenți și au o memorie excelentă, ceea ce îi face ușor de dresat cu întăriri pozitive. Cu toate acestea, pot fi încăpățânați dacă nu au încredere în îngrijitorul lor sau dacă simt nesiguranță. Sunt animale diurne, active din zori până în amurg, petrecând o mare parte a zilei păscând și odihnindu-se în picioare. Sunt pricepuți la evadarea din incinte prost închise și pot dezvolta comportamente repetitive (stereotipii) dacă sunt închiși fără stimulare. Rasele mai mici sunt frecvent folosite în activități ecvestre pentru copii și în terapia asistată, datorită naturii lor docile și previzibile. Unii ponei sălbatici prezintă comportamente similare cu cele ale cailor sălbatici.

Ca subspecie domestică, poneiul nu este amenințat la nivel global, dar multe dintre rasele sale tradiționale sunt în declin din cauza mecanizării peisajelor rurale și a pierderii utilizărilor rurale. Rase precum Exmoor, Dartmoor, Asturcón și Garrano au fost incluse în programe de conservare genetică de către organizații naționale și internaționale. Deși Equus ferus caballus nu este evaluat de Lista Roșie a IUCN, strămoșul său sălbatic direct (Equus ferus) este listat ca fiind „Pe cale de dispariție” din cauza pierderii habitatului și a hibridizării. Unii ponei trăiesc semi-sălbatici în rezervații naturale precum New Forest (Regatul Unit), unde îndeplinesc funcții ecologice importante, cum ar fi controlul arbuștilor și menținerea pășunilor deschise. În aceste cazuri, gestionarea lor include monitorizarea veterinară, controlul nașterilor și protecția împotriva traficului rutier. Organizațiile de rasă pură promovează înregistrarea genealogică, reproducerea etică și recuperarea liniilor genealogice tradiționale.