Maimuța păianjen a lui Geoffroy (Ateles geoffroyi) este una dintre cele mai mari primate din Lumea Nouă, cu un corp subțire, membre alungite și o coadă prehensilă foarte dezvoltată, care acționează ca un al cincilea membru. Morfologia lor este adaptată vieții arboricole: absența policelui opozabil le permite să atârne eficient și să se miște rapid între ramuri. Blana lor poate varia în culoare de la negru, maro și roșiatic, cu o mască facială ușoară caracteristică în jurul ochilor. Dieta lor este predominant frugivoră, concentrată în special pe smochine, deși include și frunze, semințe, flori și insecte. Sunt animale sociale și inteligente care joacă un rol cheie în ecosisteme ca dispersoare de semințe. Se găsesc în păduri tropicale și subtropicale, în principal umede, cu densitate mare de vegetație, unde profită de coronament pentru a se deplasa și a se hrăni. Au o rată de reproducere scăzută, ceea ce reprezintă o vulnerabilitate la amenințările umane.

Este o primată diurnă, strict arboricolă, cunoscută pentru agilitatea și viteza sa atunci când se deplasează prin coronamentul pădurii folosind brahiația, leagănând brațele și coada prehensilă. Trăiește în grupuri sociale complexe de fuziune-fisiune, în care subgrupurile se separă și se reunesc pe parcursul zilei, în funcție de disponibilitatea hranei. Femelele își părăsesc de obicei grupul natal la atingerea maturității sexuale, în timp ce masculii rămân în același grup pe viață. Comunicarea se realizează prin vocalizări, posturi corporale și expresii faciale, inclusiv țipete puternice, gemete și strigăte de alarmă. Relațiile sociale sunt marcate de ierarhii și alianțe și se observă interacțiuni frecvente, cum ar fi îngrijirea. Petrec o bună parte a zilei hrănindu-se, odihnindu-se și monitorizând împrejurimile. Sunt curioase și inteligente, capabile să rezolve probleme și să memoreze rute alimentare complexe.

Maimuța păianjen a lui Geoffroy este clasificată ca specie pe cale de dispariție (EN) de către IUCN din cauza unei combinații de amenințări severe, inclusiv pierderea și fragmentarea habitatului, vânătoarea și comerțul ilegal. Defrișările pentru culturi agricole, creșterea animalelor și urbanizarea i-au redus drastic arealul de răspândire, izolând populațiile și împiedicând reproducerea. În plus, capturarea pentru comerțul cu animale de companie rămâne comună în unele regiuni, în ciuda faptului că este interzisă prin lege. Includerea sa în Anexa I la CITES interzice comerțul internațional, reflectând vulnerabilitatea sa globală. Datorită ciclului său reproductiv lent, cu un singur pui la fiecare doi până la patru ani, populațiile nu se pot recupera cu ușurință. Programe de monitorizare, educare și creștere în captivitate (cum ar fi EEP) au fost implementate în mai multe arii protejate, dar succesul lor depinde de protecția eficientă a habitatului și de respectarea legislației de mediu.