Leul (Panthera leo) este singura felină cu adevărat socială și a doua cea mai mare după tigru. Aparținând familiei Felidae, locuiește în principal în savane, pajiști și zone semi-aride din Africa subsahariană. Corpul său musculos, maxilarele puternice și ghearele retractabile îi permit să prindă prada mare. Masculii sunt remarcați pentru coama lor, o trăsătură unică în rândul felinelor, a cărei formă și colorare pot varia în funcție de regiune și genetică. Această specie prezintă un dimorfism sexual evident: masculii depășesc femelele în ceea ce privește dimensiunea, greutatea și ornamentația. Evolutiv, leul face parte din genul Panthera, alături de tigru, jaguar și leopard. Deși istoric a ocupat o mare parte din Africa, Asia și chiar sudul Europei, astăzi distribuția sa a fost redusă drastic. Subspecia asiatică (Panthera leo persica) supraviețuiește exclusiv în India, cu o populație estimată la mai puțin de 700 de indivizi.

Leul este singura felină care trăiește în grupuri stabile numite haite. Acestea sunt alcătuite din mai multe femele înrudite, puii lor și până la trei sau patru masculi adulți care concurează între ei pentru șansa de a se reproduce. Leoaicele cooperează la vânătoare, la apărarea teritoriului lor și la creșterea puilor. Acest comportament cooperativ favorizează supraviețuirea grupului. Masculii, la rândul lor, își apără teritoriul împotriva altor masculi rivali, iar șederea lor într-o haită durează de obicei între doi și patru ani. Puii sunt de obicei înțărcați la șase luni și încep să vâneze în jurul vârstei de un an. Leii sunt cel mai activi noaptea (nocturn și crepuscular) și pot dormi între 2 și 4 de ore pe zi, conservând energie pentru vânătoare. Vocalizările sunt esențiale în comunicarea intraspecifică, în special răgetele, care servesc la marcarea teritoriului sau la menținerea contactului la distanță.

Situația leului în sălbăticie este alarmantă. Clasificat drept „Vulnerabil” de către IUCN, acesta și-a pierdut peste 90% din distribuția sa istorică. Se estimează că mai există între 23.000 și 39.000 de indivizi, majoritatea în Africa de Est și de Sud. Cele mai grave amenințări includ pierderea și fragmentarea habitatului, braconajul (fie ca trofeu, fie ca represalii pentru atacurile asupra animalelor) și declinul prăzii naturale. În plus, contactul cu așezările umane aduce boli precum jigodia canină. Subspecia asiatică este cea mai expusă riscului, limitată la un singur parc din India. Diverse programe de conservare se concentrează pe protejarea habitatului, coexistența cu comunitățile umane și creșterea în captivitate prin programe precum EEP. Specia este inclusă în CITES (Anexa II) și, în cazul leului asiatic, în Anexa I. Viitorul speciei va depinde de colaborarea dintre guverne, comunitățile locale și centrele zoologice.