Guanaco-ul (lama guanicoe) este cea mai mare camelidă sălbatică din America de Sud, un strămoș direct al lamei domesticite. Are un corp subțire, un gât lung și picioare subțiri, adaptări care îi permit să se miște cu agilitate pe terenuri deschise și arid. Blana sa densă și lânoasă o protejează de temperaturile scăzute și vânturile puternice din habitatul său. Guanacii locuiesc într-o mare varietate de ecosisteme, de la stepele patagoniene până la zonele muntoase andine, demonstrând o adaptabilitate ecologică remarcabilă. Sistemul lor digestiv specializat le permite să exploateze eficient vegetația rară disponibilă în mediile aride. În plus, au capacitatea de a bea apă salmastre și de a obține umiditate din plantele pe care le consumă, permițându-le să supraviețuiască în zone în care apa dulce este rară. Aceste adaptări fiziologice și comportamentale au fost esențiale pentru succesul lor în medii extreme.

Guanaco sunt animale sociale care trăiesc în grupuri familiale conduse de un mascul dominant, însoțit de mai multe femele și puii lor. Masculii tineri, la atingerea maturității, sunt expulzați din grup și formează trupe de burlaci sau duc vieți solitare până când își pot întemeia propriul grup. În timpul sezonului de împerechere, masculii concurează cu înverșunare pentru controlul femelelor, folosind vocalizări și posturi corporale pentru a-și intimida rivalii. Sunt animale diurne, active ziua și se odihnesc noaptea. Când detectează pericolul, emit un sunet ascuțit pentru a alerta grupul și fug cu viteze mari, ajungând până la 64 km/h. De asemenea, folosesc semnale vizuale, cum ar fi poziția urechilor și a cozii, pentru a comunica între ei.

Deși guanaco este clasificat ca fiind „cel mai puțin îngrijorător” de către IUCN, populațiile sale au suferit scăderi semnificative de la sosirea coloniștilor europeni, în principal din cauza vânătorii și a pierderii habitatului. În Argentina, care găzduiește aproximativ 95% din populația lumii, au fost implementate măsuri de protecție, inclusiv interzicerea vânătorii în mai multe provincii și crearea de arii protejate. Cu toate acestea, în țări precum Peru și Bolivia, populațiile sunt mai fragmentate și se confruntă cu riscuri mai mari. Principalele amenințări actuale includ concurența cu animalele domestice pentru resurse, vânătoarea ilegală și barierele fizice care împiedică mișcările migratorii. Includerea guanaco în Anexa II la CITES urmărește să reglementeze comerțul internațional și să promoveze conservarea sa.