psittacidae
Papagalii
Păsări
24-28 zile
2–3 ouă per pontet
Există programe în centrele zoologice și rezervații pentru conservarea și utilizarea lor durabilă.
Se hrănește în principal cu fructe, semințe, nuci și vegetație. Poate consuma și flori și scoarță. Ciocul său puternic îi permite să spargă cochilii tari.
În sălbăticie, până la 35 de ani. În captivitate, trăiește peste 50 de ani.
Macaul albastru și galben (ara arauna) este una dintre cele mai emblematice specii de psitacide din America de Sud. Penajul său vibrant și comportamentul social o fac ușor de recunoscut. Aceste păsări au un cioc robust, adaptat pentru a sparge semințe și fructe tari, fiind esențial pentru dispersarea semințelor în ecosistemul lor. Limba lor aspră și musculoasă le permite să manipuleze hrana cu precizie. Cuibăresc în cavități din copaci înalți, în special în palmierii din genul Mauritia, unde femela incubează ouăle în timp ce masculul le oferă hrană. Puii se nasc altriciali, necesitând îngrijire parentală intensivă în primele săptămâni. Longevitatea și capacitatea lor de învățare i-au făcut populari în captivitate, deși acest lucru a contribuit la capturarea lor ilegală.
Ara albastră-galbenă sunt păsări foarte sociale și monogame, formând perechi pe tot parcursul vieții. În afara sezonului de reproducere, se adună în stoluri care pot include zeci de indivizi, comunicând prin vocalizări puternice și variate. Aceste vocalizări servesc la menținerea coeziunii grupului și avertizează asupra unui pericol potențial. În timpul zborului, perechile zboară împreună, adesea cu aripile aproape atingându-se. Sunt diurne, cu activitate maximă dimineața devreme și seara târziu. Comportamentul lor curios și capacitatea de a imita sunete îi fac să iasă în evidență printre alte specii de păsări.
Deși ara albastră-galbenă este clasificată drept „Preocupare minimă” de către IUCN, aceasta se confruntă cu amenințări semnificative în mai multe părți ale arealului său de răspândire. Defrișările pentru agricultură și creșterea animalelor i-au redus habitatul natural, în special în regiuni precum Paraguay, unde este în pragul dispariției. În plus, capturarea ilegală pentru comerțul cu animale de companie a avut un impact negativ asupra populațiilor sale. Din 1981, când a fost inclusă în Anexa II a CITES, peste 55,000 de indivizi au fost înregistrați capturați din sălbăticie pentru comerțul internațional. Au fost implementate programe de conservare și creștere în captivitate pentru a atenua aceste amenințări, dar protecția eficientă a habitatului și aplicarea legilor împotriva comerțului ilegal sunt esențiale pentru supraviețuirea sa pe termen lung.
Numele științific ara arauna Provine din limba tupí-guaraní, unde „ara” înseamnă „pasăre”, iar „ararauna” este interpretat ca „papagal mare”.
În ciuda aspectului său izbitor, penajul său albastru și auriu servește drept camuflaj în lumina pătată a pădurilor tropicale.
Au o limbă musculoasă cu o textură aspră care îi ajută să manipuleze și să guste alimente, cum ar fi nucile și semințele tari.
Sunt zburători excelenți, capabili să parcurgă zilnic distanțe mari în căutarea hranei, având o anvergură a aripilor de peste un metru.
Trăiesc în perechi monogame pe viață și, de obicei, zboară întotdeauna în perechi, chiar și în stoluri mari.
Comunică folosind vocalizări puternice care pot fi auzite la peste un kilometru distanță, ceea ce le face utile pentru a menține legătura în junglă.
Ara dau dovadă de un grad ridicat de inteligență și curiozitate, fiind capabili să rezolve probleme simple și să manipuleze obiecte.
În habitatul lor natural, acestea joacă un rol important în dispersarea semințelor, contribuind la menținerea biodiversității.
Deși nu migrează, se pot deplasa în funcție de sezonalitatea fructelor și a resurselor disponibile.
Adesea își împart copacii de dormit cu alte specii de macawi și papagali, fără un comportament agresiv.
În timpul curtării, aceștia efectuează ritualuri de mângâiere a ciocului și mișcări sincronizate în zbor.
Ciocul său este atât de puternic încât poate sparge cojile nucilor braziliene, unele dintre cele mai dificile din lumea vegetală.
Sunt unele dintre cele mai utilizate psitacine în spectacole și educație ecologică datorită culorii lor izbitoare și capacității de a interacționa.
Comerțul ilegal cu această specie a fost atât de mare încât între 1981 și 1990 peste 55.000 de indivizi au fost capturați în sălbăticie, motiv pentru care este inclusă în Anexa II la CITES.
Sunt capabili să imite cuvinte și alte sunete umane, deși nu ating precizia papagalului gri african.
În unele culturi amazoniene, penajul său era folosit ca simbol al statutului sau spiritualității.
Pot trăi mai mult de 50 de ani în captivitate, devenind tovarăși pe viață în medii controlate.
Au o memorie vizuală remarcabilă, care le permite să-și amintească traseele și să localizeze pomi fructiferi vizitați anterior.
În grădinile zoologice și centrele de conservare, acestea necesită niveluri ridicate de îmbogățire a mediului pentru a evita comportamentele stereotipe.
Conservarea sa depinde la fel de mult de protejarea habitatului, cât și de controlul comerțului ilegal și de educația privind deținerea responsabilă.
