Gibonul cu mâini albe (Hylobates lar) este o primată de mărime medie, fără coadă, specializată în viața arboricolă. Corpul său este agil și ușor, cu brațe foarte lungi care îi permit să se deplaseze prin brahiație între vârfurile copacilor. Are o blană densă care variază de la crem la negru, dar păstrează întotdeauna o caracteristică distinctivă: mâinile, picioarele și un inel în jurul feței sunt albe, dând naștere denumirii sale comune. Această specie prezintă un dimorfism sexual redus, deși masculii tind să fie puțin mai robusti. Este predominant frugivoră, dar se hrănește și cu frunze, flori și insecte, adaptându-și dieta în funcție de sezon și disponibilitate. Caninii săi lungi sunt prezenți la ambele sexe, deși nu sunt asociați cu agresivitatea, ci cu hrănirea. Este o mare dispersătoare de semințe și joacă un rol ecologic cheie în pădurile tropicale din Asia de Sud-Est, unde trăiește la altitudini de la nivelul mării până la 1.500 de metri.

Gibonul cu mâini albe este o primată arboricolă strict diurnă, al cărei principal mod de locomoție este brahiația: se leagănă cu mare agilitate de la o creangă la alta folosindu-și brațele lungi. Trăiește în grupuri familiale stabile, monogame, compuse dintr-o pereche reproducătoare și puii acesteia. Acest sistem social este întărit de legături puternice și o cooperare intensă în creșterea copiilor. Sunt foarte teritoriale și își apără spațiul prin vocalizări complexe, foarte puternice, pe care le emit în duete, mai ales în zori. Aceste strigăte nu servesc doar la marcarea teritoriului, ci și la întărirea legăturii dintre pereche. Deși își petrec cea mai mare parte a timpului în copaci, se odihnesc frecvent în zone înalte ale coronamentului. Folosesc ritualuri de îngrijire și contact fizic pentru a menține coeziunea socială. Activitatea lor este organizată în jurul rutinelor de hrănire, mișcare și odihnă și sunt foarte sensibile la perturbările habitatului și la fragmentarea pădurilor.

Gibonul cu mâini albe (Hylobates lar) este clasificată ca specie pe cale de dispariție (EN) de Lista Roșie a IUCN din cauza unui declin semnificativ al populației în ultimele decenii. Acest declin este strâns legat de defrișările intensive din Asia de Sud-Est, determinate în principal de agricultura extensivă (inclusiv de palmierul de ulei), exploatarea forestieră comercială și dezvoltarea urbană. Habitatul său a devenit extrem de fragmentat, limitând mișcarea și reproducerea populației. De asemenea, se confruntă cu amenințări precum braconajul pentru comerțul ilegal cu animale de companie și capturarea ca animale de expoziție. Este inclusă în Anexa I a CITES, care interzice comerțul internațional. Deși unele populații supraviețuiesc în zone protejate, multora le lipsește o monitorizare eficientă. ADW evidențiază, de asemenea, vulnerabilitatea sa la fragmentarea coronamentului, care este esențială pentru mișcarea sa. Programe precum EEP promovează creșterea sa în captivitate, dar conservarea in situ este o prioritate pentru a-i asigura supraviețuirea.