Phasianidae
galliforme
Păsări
18–24 zile (de obicei ~23–24 zile) aprilie până în septembrie (primăvară-vară)
6–12 pe pontaj (unele date menționează 2–6, dar majoritatea confirmă între 6–12)
Crescute în voliere ornamentale; nu există programe formale de reintroducere
Consumă semințe, cereale, lăstari de bambus, frunze, fructe de pădure, insecte mici și nevertebrate. Se hrănește prin îndepărtarea frunzelor și a solului de pe podeaua pădurii, ocazional în ape puțin adânci.
În sălbăticie: 6–15 ani În captivitate: Până la 15 ani
Fazanul Doamnei Amherst este o pasăre galiformă remarcabilă pentru aspectul său maiestuos și izbitor, în special la masculi. Prezintă un dimorfism sexual puternic: masculii au un penaj multicolor cu coroană roșie, față și gât argintii, manta albastru-verzuie irizată, spate alb și o coadă foarte lungă cu modele alb-negru. Femelele, pe de altă parte, au un penaj maro, criptic, care facilitează camuflajul în tufișuri. Această specie are un cioc scurt și puternic, adaptat unei diete omnivore, și picioare robuste, cu trei degete orientate înainte și unul înapoi, care îi permit să zgârie pământul. Corpul său este conceput pentru viața terestră, deși este capabilă de zboruri scurte și puternice. Aripile sunt rotunjite, iar coada reprezintă mai mult de 60% din lungimea corpului. Sistemul său digestiv se adaptează la plante, semințe și proteine animale. Trăiește în zone muntoase cu vegetație densă, la altitudini cuprinse între 2.000 și 4.500 de metri.
Fazanul Doamnei Amherst este o specie predominant terestră, discretă și evazivă. Este activă în timpul zilei și își petrece o mare parte din timp mergând pe podeaua pădurii în căutarea hranei. Preferă să alerge și să se ascundă decât să zboare, deși, dacă este amenințată, poate face un zbor scurt și exploziv pentru a scăpa. Noaptea doarme în crengile înalte ale copacilor, ceea ce o protejează de prădătorii de la sol. În timpul sezonului de reproducere, masculul oferă un spectacol, întinzându-și „șapca” sau gulerul din pene albe pentru a impresiona femelele. Vocalizările sale includ țipete metalice și bâzâieli în timpul curtării. În afara sezoanelor de reproducere, poate forma grupuri mici, mai ales iarna, deși este mai frecvent să fie observată individual sau în perechi. Este teritorială și tinde să ocupe aceeași arie de răspândire pe tot parcursul anului, dacă condițiile permit.
Clasificată drept „Preocupare minimă” de către IUCN, fazanul Doamnei Amherst menține populații stabile în arealul său natural, deși cu ușoare tendințe de scădere. Locuiește în regiunile muntoase din China și Myanmar, unde habitatul său este supus presiunii din cauza expansiunii agricole, a defrișărilor și a incendiilor. Specia este, de asemenea, vânată local pentru carne și penaj, deși la o scară mai mică decât alți fazani. Este inclusă în Anexa II a CITES, ceea ce înseamnă că comerțul său internațional este reglementat. A fost introdusă în Regatul Unit în secolul al XIX-lea, unde populațiile sălbatice au existat până la extincția lor virtuală în jurul anului 2015. Nu există programe internaționale de reintroducere, dar creșterea în captivitate este comună în voliere private și colecții ornamentale. Hibridizarea cu fazanul auriu (Chrysolophus pictus) în unitățile cu specii mixte reprezintă o amenințare genetică la adresa purității speciei.
Denumirea comună a speciei o onorează pe Sarah Amherst, o naturalistă britanică care a trimis primele exemplare în Europa în 1828.
Gulerul sau „pălăria” sa din pene albe poate fi ridicată lateral de către mascul în timpul curtării, creând un aspect spectaculos.
Comportamentul său discret și preferința pentru zonele împădurite îl fac dificil de observat chiar și în habitatul său natural.
Coada sa extrem de lungă, care poate măsura până la 80 de centimetri, îi oferă echilibru în timpul cursei și eleganță în expoziții.
În ciuda frumuseții lor, masculii nu cântă melodios: vocalizările lor sunt metalice, seci și scurte.
Preferă zonele cu bambus sau pădurile temperate umede cu tufișuri dense, ideale pentru a se ascunde de prădători.
Dieta lor se schimbă odată cu anotimpurile, încorporând mai multe insecte primăvara și vara.
Poate trăi între 6 și 15 ani, mai ales dacă este bine îngrijit în captivitate.
Specia nu are subspecii recunoscute, dar se poate hibridiza cu fazanul auriu, producând urmași fertili.
A fost una dintre speciile preferate din colecțiile de păsări exotice ale aristocrației europene din secolul al XIX-lea.
Deși nu există populații sălbatice stabile în afara Asiei, în Regatul Unit sunt încă raportate observări ocazionale.
Este capabil să alerge agil pe sol, permițându-i să scape fără a recurge la zbor.
În unele locuri, penele lor ornamentale sunt folosite în meșteșuguri sau ca simboluri culturale ale statutului.
Puii sunt precociali: se nasc cu ochii deschiși și sunt capabili să se miște și să se hrănească la scurt timp după eclozare.
În volierele mixte, poate manifesta un comportament agresiv față de alți fazani în timpul sezonului de reproducere.
Ouăle au o coajă de culoare crem deschis, iar incubația este efectuată exclusiv de femelă.
Năpârlirea penajului ornamental are loc după vară, iar masculii pot părea mai terni timp de câteva săptămâni.
Se adaptează bine la climatele temperate, cu condiția să aibă zone protejate de vânt și vegetație abundentă.
