Babuinul sacru (Papio hamadryas) este o primată din Lumea Veche, adaptată mediilor aride și stâncoase din nord-estul Africii și Peninsulei Arabice. Prezintă un dimorfism sexual marcat: masculii sunt semnificativ mai mari decât femelele și dezvoltă o coamă argintie care le conferă un aspect impunător. Ambele sexe au fața și crupa roșiatice. Dieta lor omnivoră include rădăcini, frunze, semințe, flori, fructe, insecte și vertebrate mici. Aceste primate sunt diurne și terestre, deși ocazional se pot cățăra în copaci. Speranța lor de viață în sălbăticie este de 20 până la 30 de ani, ajungând până la 37 de ani în captivitate. Reproducerea nu este limitată la un anumit sezon; femelele nasc, în general, un pui după o gestație de aproximativ șase luni. Puii se nasc cu blană închisă la culoare, care se deschide în timp. Maturitatea sexuală este atinsă între 4 și 7 ani, în funcție de sex.
Babuinul sacru prezintă o structură socială complexă și ierarhică, organizată într-o societate cu mai multe niveluri. Unitatea de bază este haremul, compus dintr-un mascul dominant și mai multe femele cu puii lor. Mai multe haremuri formează clanuri, care la rândul lor se grupează în cete și ocazional în trupe mai mari. Masculii controlează strict mișcările femelelor, folosind semnale vizuale și comportamente coercitive pentru a menține coeziunea grupului. Comunicarea include vocalizări, expresii faciale și posturi corporale. Sunt diurni și își petrec noaptea pe stânci sau formațiuni stâncoase pentru a se proteja de prădători. În timpul zilei, se ocupă de căutarea hranei și de îngrijire socială, ceea ce întărește legăturile din cadrul grupului. Masculii tineri pot acționa ca adepți în haremuri înainte de a-și întemeia propriile haremuri. Interacțiunea socială este esențială pentru coeziunea și supraviețuirea grupului.
Babuinul sacru este clasificat ca fiind „cea mai puțin îngrijorător” de către IUCN, deși se confruntă cu amenințări localizate. Pierderea habitatului din cauza expansiunii agricole și urbane, precum și concurența pentru resursele de apă, afectează unele populații. În unele zone, este persecutat de fermieri din cauza raidurilor asupra recoltelor. Prădătorii săi naturali includ hienele și leoparzii, deși presiunea prădătorilor a scăzut în unele regiuni. Populații protejate există în parcuri și rezervații naționale, cum ar fi Parcul Național Yangudi Rassa din Etiopia. Conservarea acestei specii necesită protejarea habitatului său natural și atenuarea conflictelor cu comunitățile umane locale. Educația și conștientizarea cu privire la importanța sa ecologică și culturală sunt, de asemenea, esențiale pentru conservarea sa.