Cercopithecidae
primate
Mamifere
Aproximativ 165 zile
1 per litru
Prezent în numeroase centre zoologice și centre de cercetare.
Se hrănește cu fructe, frunze, semințe, insecte, vertebrate mici și, ocazional, cu crabi și alte animale acvatice.
În sălbăticie: Până la 30 de ani. În captivitate: Până la 39 de ani.
Macacul mâncător de crabi (Macaca fascicularis) este o primată de mărime medie aparținând familiei Cercopithecidae. Se caracterizează prin blana sa cenușie sau maro și o coadă lungă, neprehensilă, care depășește lungimea corpului. Fața sa este alungită, fără păr și ochi expresivi. Prezintă un dimorfism sexual marcat, masculii fiind semnificativ mai mari decât femelele. Trăiește într-o varietate de medii, de la păduri tropicale la zone urbane, demonstrând o adaptabilitate remarcabilă la diferite habitate. Dieta sa omnivoră include fructe, frunze, semințe, insecte și vertebrate mici și este cunoscută pentru capacitatea sa de a exploata resursele alimentare în medii antropice. Această adaptabilitate i-a permis să-și extindă arealul de răspândire și să supraviețuiască în zone cu prezență umană ridicată.
Macacul hranitor de crabi este o specie diurnă și extrem de socială, care trăiește în grupuri matrilineare compuse din mai multe femele și urmașii lor, împreună cu câțiva masculi adulți. Masculii migrează de obicei din grupul lor natal la atingerea maturității sexuale. Aceste grupuri prezintă o ierarhie socială stabilită, cu interacțiuni complexe care includ îngrijirea, jocul și vocalizările pentru a menține coeziunea grupului. Este cunoscut pentru comportamentul său oportunist, exploatând resursele alimentare din zonele urbane și agricole, ceea ce duce adesea la conflicte cu oamenii. În plus, a fost observat folosind unelte simple, cum ar fi folosirea pietrelor pentru a deschide cochilii sau fructe tari, demonstrând un nivel remarcabil de inteligență în rândul primatelor neumane.
Macacul crabier este clasificat în prezent ca specie pe cale de dispariție pe Lista Roșie a IUCN, din cauza unui declin semnificativ al populației din ultimele decenii. Principalele amenințări includ pierderea și fragmentarea habitatului său natural, capturarea pentru comerțul cu animale de companie și utilizarea sa extensivă în cercetarea biomedicală. În plus, adaptabilitatea sa la mediile urbane a dus la conflicte frecvente cu oamenii, ceea ce a dus la persecuții și vânătoare în unele regiuni. Deși este inclus în Anexa II a CITES, care reglementează comerțul său internațional, este necesară o implementare mai strictă a acestor reglementări pentru a asigura conservarea sa. Programele de creștere în captivitate și eforturile de conservare in situ sunt esențiale pentru supraviețuirea pe termen lung a acestei specii.
Denumirea comună „macac mâncător de crabi” provine din observațiile din zonele de coastă din Asia de Sud-Est, unde a fost înregistrat capturarea și consumarea de crabi mici, deși acest comportament este sporadic.
Este una dintre puținele specii de primate non-umane care folosește unelte: unii indivizi au fost observați folosind pietre pentru a deschide crustacee, nuci sau cochilii.
Este primata cea mai răspândită în Asia, locuind în zone de coastă până la jungle și zone urbane dense.
Capacitatea lor de adaptare la mediul uman a generat situații de „sinatropie”, adică de coexistență strânsă cu așezările umane.
În Bali și în alte părți ale Indoneziei, se găsește frecvent în templele hinduse, cum ar fi celebra „Pădure a Maimuțelor”, unde interacționează activ cu turiștii.
Are o coadă mai lungă decât alte specii de macaci, ceea ce îi conferă un echilibru excelent atunci când se mișcă printre ramuri.
Prezintă o ierarhie socială complexă, cu comportamente supuse, coaliții între femele și schimbări de rang.
Este obișnuit să vezi mame care își cărăresc puii agățați de abdomen, chiar înotând.
Este una dintre cele mai bune primate înotătoare, capabilă să traverseze râuri și canale folosind mișcări coordonate.
Poate emite peste 20 de tipuri diferite de vocalizări pentru a avertiza asupra pericolului, a menține coeziunea grupului sau a exprima emoții.
Uneori își spală mâncarea înainte de a o mânca, un comportament observat și la unii macaci japonezi.
A făcut obiectul a numeroase studii etologice, în special în legătură cu cooperarea, înșelăciunea și rezolvarea problemelor.
Comportamentul de „furt și troc” a fost documentat în rândul turiștilor: aceștia iau obiecte precum ochelari sau pălării și le returnează în schimbul hranei.
În mediile urbane, au învățat să deschidă robinetele, să deschidă ușile sau să manipuleze pungi de plastic pentru a obține hrană.
În unele culturi este considerat un simbol al fertilității și înțelepciunii, în timp ce în altele este văzut ca o ciumă.
Are glande odorifere pe piept și în regiunea perineală, folosite pentru a marca teritoriul sau starea reproductivă.
Longevitatea și rezistența acestei specii au transformat-o într-un model animal cheie în biomedicină încă de la mijlocul secolului al XX-lea.
Există peste 10 subspecii recunoscute, cu variații morfologice în funcție de regiune, inclusiv M. f. fascicularis (cel mai frecvent).
În zonele rurale din Thailanda, au fost raportate cazuri de cooperare între indivizi pentru a obține pe rând fructe din pomi înalți.
În studiile cognitive, s-a demonstrat că își recunosc reflexia în oglindă după antrenament, ceea ce este rar la primatele non-hominoide.
